Patul meu fermecat

Am visat intotdeauna la un loc numai al meu, aflat departe de privirile curiosilor si intangibil pentru restul lumii. Poate fiindca intimitatea mea a fost bine controlata, nu am cheie la camera mea, usa sta mereu intredeschisa, granitele teritoriului meu sunt violabile si lipsit fiind de arme de aparare(tacerile mele sunt prea efemere si ma tradeaza, minciunile mele sunt naive si se impleticesc in confuzie printre jumatati de adevaruri) am sperat sa am un loc fizic izolat, de preferat in inima muntilor.Dar a trebuit sa ma multumesc cu un loc imaterial, situat probabil in emisfera dreapta a creierului, unde totul e posibil.Cand eram mic, inspirat de covorul fermecat al lui Alladin, vroiam sa calatoresc intr-un pat mare, cu perne pufoase si plapuma calduroasa, sa zbor deasupra oraselor si oamenilor, si sa adorm deasupra marilor si oceanelor.Cand ma trezeam speram sa ma trezesc intr-un loc necunoscut, sa ma intind, sa-mi sterg ochii si sa pasesc intr-o noua lume, mai buna(un fel de lume a jucariilor, dulciurilor si copiilor prietenosi si buni).Dorinta mea nu s-a realizat conform viselor de copil, dar continui sa visez ca intr-o zi, sau intr-o noapte, patul meu fermecat va decola, si nu se va mai intoarce.