Astazi mi-am declarat razboi cu mine insumi, am redactat declaratia, am citit-o de vreo doua ori, am facut mici corecturi si dupa ce m-am imbracat cat de oficial am putut, m-am intalnit cu mine insumi in fata oglinzii. Am tinut un discurs lung si incomod, si neasteptand reactii din public, mi-am intors spatele si am iesit pe usa, lasandu-ma cu gura cascata. Am stat asa vreo 30 de secunde, si brusc am deschis usa si am aruncat o privire sfidatoare. Daca vrei RAZBOI, asta vei avea! Coborasem deja scarile tremurand, cu pumnii stransi si privirea de viking (n-am vazut vreunul, dar imi imaginez ca aveau o cautatura groaznica), cand mi-am adus aminte cat tupeu am avut cu declaratia aia, cazuta ca din senin, cand ma asteptam mai putin. E bine ca inca mai reusesc sa ma surprind, credeam ca sunt mai predictibil ca o telenovela.
Ei bine, desi am incalcat armistitiul, nu mi-e rusine de mine, ma simt puternic si indreptatit in ura mea fata de self-ul meu adormit. M-am saturat sa ma compatimesc, de azi o sa-mi dau suturi in fund cand ma calc pe bataturi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment