Cu capul in nori

Am plecat cu masina de la servici, din Pipera. Ca de obicei, am gasit coloana de masini formata regulamentar dinspre centura.Am gonit cu peste 80 de km pe Petricani( ca de altfel toti soferii dornici sa ajunga acasa si care nu aveau Dacie), cu geamul deschis, cu vantul fluturandu-mi parul(pacat ca n-am avut decapotabila), m-am bucurat de soare si de cerul albastru si as fi vrut sa decolez.Realmente as fi vrut sa zbor, sa apas pedala de acceleratie si sa zbor peste blocajul de pe Doamna Ghica, peste pietonii care traverseaza in fuga soseaua, peste claxoanele interminabile, peste, peshte...ideea proiectarii intr-un copac nu mi s-a mai parut o grozavie, ci un ideal de neatins. M-am consolat citind o carte despre sexualitatea de la inceputul secolului 20. La un moment dat, reusisem sa ma teleportez intr-o casa de burghezi de pe la 1900, unde o "demivierge" citea o carte scrisa de o feminista, dar n-am apucat sa vad prea mult, caci un claxon m-a adus la realitate si am calcat pedala aia nenorocita.