Stalker

Am urmarit o fata aseara,
Cu privirea, pentru ca pasii ne erau ghidati de intamplare.
Era o fata frumoasa, dar discreta
Isi deghiza perfect tinuta, mersul, gestica
De o puteai lua drept o fata oarecare.
In mod ciudat, doar ochii mei o cautau prin multime,
Ce nevoie ciudata aveam de complici
Care sa justifice interesul special pe care
Il acordam in lunga asteptare pe peron.
Ma prefaceam ca rasfoiesc un ziar
Si mai aruncam o privire iscoditoare,
Desenam orbite cat mai amenintatoare
Mirandu-ma de atractia ei irezistibila.
De ochii mei ar fi putut fi maini,
S-ar fi plimbat indelung pe parul ei vopsit
Si ar fi smuls hainutele ce pareau neprotrivite
Pentru a fi purtate la acea ora tarzie.
Dar nu sunt, si ma bucur
Caci daca ochii ei ar fi putut fi maini
De fiecare data cand isi atintea privirea spre mine
As fi jurat ca cele doua palme ale ei
Nu ar fi fost suficiente pentru a ma respinge.
Dar iata ca drumurile ni s-au separat,
Si ochii mei au coborat in jos,
Mai jos de umbrele pantofilor,
Si mai jos, sub forfota obisnuita
A miilor de glasuri in seara aceea unica
Cand am vazut o fata oarecare.

Pam and Jim (n-are legatura cu Doors)

Probabil ca spiritul critic mi s-a atrofiat in asa hal incat, vazand un trailler al unui serial american copiat dupa unul britanic "The Office", aproape am colapsat in fata emotiilor cheesy, gata sa dau apa la soareci, pentru Pam si Jim, pe care nu-i cunosc, nu i-am mai vazut pana acum, doar stiu ca sunt best friends si saracu' de Jim has a crush on Pam, care e logodita si-i face o marturisire, si ea are o dilema, si probabil ca se termina cu happy-end, dar chiar ca nu-mi pasa, caci probabil mi se trage de la muzica de pe fundal(cum mi se intampla si la filmele considerate bune de catre critici, ma impresioneaza coloana sonora si traiesc filmul, si pe urma rationalizez si gasesc zeci de calitati filmului) sau de la chipul lui Jim de amorez fara speranta bleg, care asteapta o reactie de pe chipul lui Pam care sa-i confirme ca sentimentele sunt reciproce, si ma gandesc ce perfect ar fi daca te-ai indragosti de best-friendul tau de orice sex si credinta ar fi el, pentru ca ar fi o pereche ideala, un best-friend-lover, deci o uniune perfecta(of course, si el sa simta la fel, ca altfel te uiti ca Jim la simpatica de Pam, si asta nu-i bine) si mai vreau sa spun ca desi mananc arahide glazurate si beau Pepsi in clipa asta nu sunt deloc satisfacut de civilizatia de consum si VREAU mai mult de la viata asta plina de clisee, vreau altceva mai bun si mai autentic, si gata cu fraza asta ca m-am saturat, PUNCT.

http://www.youtube.com/watch?v=wT8enwuSzFo&mode=related&search=

Spot

Era catelul ala alb cu o pata mare neagra pe unul din ochi, nu stiu cum il chema, poate Spot, sau poate raspundea cu un latrat ascutit la numele generic de Dog. Nu poti niciodata sa nu-i iubesti pe cateii cu pata pe ochi, cu picioruse scurte si cracanate si cu codita scurta.
Spot e un caine in miniatura pe care il poti mangaia si tine in brate la nesfarsit, si nu se va impotrivi, marai, musca cum fac cainii mari si prost crescuti. Pentru ca Spot vine dintr-o cultura a supunerii, a cainilor docili care dau din coada bucurosi, care nu discrimineaza oamenii buni, rai, prosti, destepti, si nu latra decat atunci cand e necesar, cand ii calci pe coada( un mecanism la fel de simplu si eficient ca alarma de la masina) sau cand ai uitat sa le dai sa manance.
Tocmai de aceea cand l-am vazut pe dragalasul de Spot latrand la mine, cand ma straduiam sa imi arunc o privire dupa colt, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Poate ca Spot vroia doar sa comunice cu mine, isi gasise un nou tovaras de joaca, dar nu prea cred; Spot stie, el a simtit teama care ma stapanea, cand ma chircisem pe peron. Eu nu m-am aratat surprins si l-am urmat pe usita care se deschisese in zid la fel ca Alice pe iepurele alb. Eram curios in ce lume ma va introduce Spot si nu-mi mai era teama, aveam incredere in el, si speram ca dincolo de usita care se deschidea in fata mea voi gasi un refugiu.(Si aici am cascat adanc si am decis sa ma culc)